aerosolu
Administrator
Data inscrierii: 18/Feb/2007
Mesaje: 10
|
 Trimis: 15/03/2007 00:57 Titlul subiectului: scrisoare de superdragoste |
 |
|
Draga mea,
Mulþumesc celui de sus, ºtii tu, vecinului tãu de la etajul IV, care a fãcut sã ne întâlnim. Îþi mai aminteºti cum a fost întâia noastrã întâlnire? Eram decepþionat dupã ce fosta mea prietenã m-a pãrãsit. Noroc cã nu am murit dupã ce m-a lovit TIR-ul acela. În timp ce am stat în comã, am cãutat luminiþa de la capãtul tunetului, ºi întocmai atunci când simþeam cã totul era pierdut, am gãsit-o. Era acolo în faþa mea, erai tu Luminiþa. Îmbrãcatã în alb, ca orice asistentã, doar cã tu erai altfel, erai pãtatã cu sânge. Mi-ai spus atunci cã te-ai îndrãgostit de mine la prima vedere. Aºa era, doar îþi plãceau morþii, nu degeaba lucrai la morgã.
Eram slab, ºi nu îmi simþeam picioarele, dar m-ai fãcut sã îmi revin, dupã ce le-am simþit pe ale tale. Acel miros, m-a fãcut, sã cred cã în viaþã existã lucruri mai înspãimântãtoare decât moartea.
Îþi mai aminteºti tu Luminiþa?, îndată ce ne-am despãrþit în holul spitalului, mi-ai spus, cã vrei sã ne mai întãlnim. ªi eu am vrut la fel, de aceea încercam sã mã sinucid tot timpul. ªtiam cã dragostea meritã sacrificii, era mult prea simplu sã te vizitez în fiecare zi.
Îþi mai aminteºti tu Luminiþa, când am ne-am sãrutat pentru prima datã?ªtii tu chiar dupã ce am încercat sã mã mutilez. Nu o sã uit niciodatã când în loc de limbã, erai cu buza mea inferioarã în gurã. Îþi plãceau chestiile sadice.
Îþi mai aminteºti când am fãcut pentru prima oarã dragoste? Nici eu nu pot uita. Patul din cadavre a fost locul ideal, pentru un asemenea eveniment.
Doctorii spuneau cã am nouã vieþi ca pisica, dar tu nu credeai în aceste lucruri, de aia m-ai obligat sã încerc sã mã sinucid ºi a zecea oarã. ªi am reuºit, nu am murit. Aveai dreptate, lama chiar nu taie aºa rãu.
Îþi mai aminteºti, când lãsând la o parte orice lucru normal, mi-ai cerut mâna. ªi eu þi-am dat-o. Oricum eram dreptaci, nu mã foloseam de mâna stângã. Tu, apoi, îmi povesteai adesea, cum dormeai ºi te înveleai cu mânã mea. ªi ce lucruri mai fãceai cu ea. Erai o sadicã nesatulã.
Îþi aminteºti când am fost în armatã? Eram în plin rãzboi, tu mã aºteptai. ªi eu am vrut sã te vãd, dar mã obligau sã îmbrac vesta antiglonþ. Ultimele zile, au fost cumplite. Scrisorile tale m-au fãcut sã mã împuºc în cap, ºi ne-am revãzut. Îmi pãreai la fel de frumoasã ca în prima zi, deºi am orbit cu un ochi.
Toate era frumoase, pânã când te-ai îndrãgostit, sau cel puþin purtai o idilã romanticã, cu paraºutistul paralizat din salonul V. Eu te întrebam mereu ce are el ºi nu am eu. Tu îmi rãspundeai, zâmbind, cu gura plinã de sânge, cã el e mai tot timpul rece, ºi cã þi place cum luptã cu moartea. Cã, spre deosebire de mine, el îºi revine greu din comã, iar eu îmi revin instantaneu, doar trebuie sã te simt.
Nu am vrut sã sufãr din nou, nu suportam sã fiu pãrãsit din nou, acesta e motivul pentru care l-am ucis pe ticãlos.
Ai plâns o zi, dupã care lucrurile au revenit la normal. Mi-ai spus cã mã iubeºti mai mult ca oricând, ºi mi-ai arãtat cum þi-ai tatuat pe spate numele meu, cu un fier încins în foc.
ªi eu am fãcut la fel, pentru dragostea ta fãceam orice.
Totul a mers bine, pânã te-ai îndrãgostit de leprosul din salonul VII. Îþi plãcea cum gagiul îþi fãcea cadou, ba o mânã, ba o ureche. Tu nu ºtiai ce boalã are, credeai prea mult, în sacrificiul uman adus dragostei. Poate cã nu ºtii, dar eu i-am dat foc atunci dimineaþa, când a ars jumãtate spital. ªi tu, iar ai venit la mine.
Îþi mai aminteºti când m-ai scos la plimbare în curtea spitalului? Când mã plimbai cu cãruciorul, ºi ca sã îmi areþi cât mã iubeºti mai împins sub o maºinã. Nu m-a interesat piciorul pe care mi l-au amputat atunci, te aveam pe tine.
Sau când ne-am jucat de-a spânzurãtoarea? Atunci când eu eram spânzurat ºi tu te prefãceai cã nu ºtii cuvântul. Am stat atârnat 3 ore, cã între timp ai ºi adormit. Te-am iertat din nou, ºi þi-am ºi mulþumit. Atunci mi-am dat seama ce bine merge faþa mea vânãtã cu cãmaºa pe care o purtam.
Toate þi le-am iertat, Luminiþa, dar nu am putut uita ziua în care te-ai îndrãgostit brusc de sinucigaºul cu bombã. Nu mã bãgai în seama. Toatã ziua stãteai cu el. Te jucai puzzle. Dar nu ai reuºit sã îl termini. Sã ºtii eu i-am ascuns o mânã ºi un picior.
Acum trebuie sã închei draga mea. A venit comitetul de execuþie. Mã gazeazã. Tot pentru tine draga mea. Eu chiar nu credeam cã o sã mori de la 20 de lovituri de cuþit. Uite las aici coroana pe care am cumpãrat-o. E din vegetale moarte cum îþi place þie. Oricum nu e nimeni cine sã îþi viziteze mormântul, ºi sã îþi aducã flori vii. Sã mã aºtepþi cã ne vedem repede. ªi trebuie sã recunosc, într-un târziu, cã ºi eu cred în dragoste între viaþã ºi moarte, dar e mult mai frumoasã cea de dupã moarte, cã atunci e mai multã rãcoare în sufletul nostru. Nah pa.
P.S. Uitasem. Îþi mai aminteºti când mi-ai cerut inima?, ºi þi-am dat-o. Nu am suferit, aveam o inimã artificialã.
Cu toatã dragostea
Al tãu veºnic, |
|
